Medicina isihasta                        

 

¨Mâncarea zis “naturală şi vegetală” este specific de “hrană a dobitoacelor”, a tuturor animalelor, dar care are “avantajul” că este “neutră”, nici constructivă, nici distructivă. Omul trebuie să “Umanizeze” Mâncarea prin “FOCUL VIEȚII de SUS”, al CHIPULUI DIVIN al VIEȚII.
Păcatul a “adăugat şi un “foc demonic ‐ luciferic” distructiv, al “morții”. Tot ce distruge are “sămânța luciferică” şi tot ce DĂRUIEŞTE VIAȚĂ are SĂMÂNȚA DIVINĂ”.
Mâncarea noastră este între “moarte” şi VIAȚĂ. DESCOPERĂ această Taină şi vei Regăsi SĂNĂTATEA.¨

(Ieromonah Ghelasie, Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi şi pentru cei ce vor să prevină boala, editura Platytera, 2006)

 

Ca Medicină Isihastă, se indică o dublă terapie, atât a Sufletului cât şi a trupului, ca integralitate. Păcatul la Om s‐a produs prin “mâncarea din pomul morții”. Aici se vede “rădăcina” bolii. “Locul memoriilor păcatului” este în “trup” şi Sufletul este doar “rănit” de acestea. Sufletul “participă” la “memoriile păcatului trupesc”, dar “Firea de Suflet” este dincolo de acestea.

 

Medicina isihasta pune accentul pe comunicarea dintre om si Dumnezeu. Hrana este numai o prima conditie a sanatatii, la care se adauga rugaciunea, participarea la slujbele religioase, faptele bune si virtutile. Omul trebuie sa incerce sa fie o sursa de zambet, liniste, bucurie si dragoste pentru aproapele sau, si altfel se poate vindeca si trupeste, si sufleteste.

 

Boala are câteva “supape” de ieşire, de unde simptomele specifice. Acestea sunt: supapa gastro‐intestinală, supapa hepato‐biliară, rinichii si plămânii.

Prima este supapa gastro‐intestinală, care se înfundă şi totodată se alterează până la blocare, lăsând intoxicația bolii să năvălească în tot organismul. Cei bolnavi să înceapă cu seriozitate o alimentație care să refacă sănătatea gastro‐intestinală. 

Trebuie o alimentație cât mai naturală, pe care organismul bolnav cu puterile ultime le_mai poate digera. Şi mai trebuie ca organismul să fie repus pe picioare si să înceapă “digerarea”. Copilul mic are in mod special sucuri gastrice care pot digera laptele (dar lapte natural de mamă), iar adultul are doar “Sucuri pentru Pâine ‐ Laptele vârstei a doua”. De aceia se insistă pe Pâine, ca Arhememorial al Hranei noastre. Pâinea (dar cea necoaptă, pustnicească) reface Memorialul digestiei şi al hranei, de unde şi efectul medicamentos.

Cerealele sunt prima condiție de tratament. Să se oprească carnea, lactatele, dulciurile, şi să se pună accent pe cereale şi zarzavaturi.

Cerealele sunt baza alimentatiei: peste 50% să fie cereale. Mai mult, cerealele să fie tot mai naturale, că acestea fiind prea amidonoase, pot de asemenea înfunda digestivul şi pot întreține o infecție intestinală. Cerealele fierte sunt acide‐vătămătoare, pe când cele crude sunt neutre‐alcaline constructive.

Retetele isihaste ale parintelui Ghelasie de la Frasinei

 

  • PÂINEA Pustnicească

 

  • Reţetele de piureuri de vegetale, sarmalute, chiftele si sosuri, cu paine pustniceasca pentru masa de Prânz

 

  • Supe-ciorbe de Pâine Pustnicească cu verdeata sau vegetale de sezon

 

  • Leguminoase (proteice) dospite

 

  • Preparate fierte la minut

 

  • Unt de seminte uleioase

 

  • Bomboane isihaste

 

  • Model zilnic de reţete pentru o saptamana

Folosiți toate cerealele: ovăz, secară, porumb, orz. hrişcă, mei, orez.
Pâinea albă şi coaptă este doar o “umbră” a Pâinii adevărate. Trebuie să ajungeți la Pâinea Naturală Necoaptă.

 

Legile stricte ale medicinii isihaste:


1. Proporția de 10% şi 90% a unui sortiment de mancare față de altul, fiecare putând fi în ambele cazuri, schimbându‐se raportul (atât pentru fierturi cât şi pentru ne‐fierturi).
2. Orice “amestec” să fie doar din “două” sortimente, cu legea proporției reciproce de 10‐90% (atât pentru fierturi cât şi pentru ne‐fierturi), altfel apar incompatibilități. Aşa se “tolerează” cerealele cu fructele şi cu legumele ‐ verdețurile şi dulciurile concentrate (smochine, curmale, miere şi toate dulciurile tari). Nu se “tolerează” cerealele cu proteicele (soia, fasolea, năutul, bobul, lintea, mazărea etc.) şi cu amidonoasele tari (cartoful. napi, castane, banane).
3. Zisele “Salate”, să nu fie decât din “două sortimenteʹ“ şi acestea în proporție de 10‐ 90%, unul față de altul; mai bine se alternează de la o masă la alta cu celelalte.

Se exclud solanaceele: roşiile, ardeii, vinetele, cartofii fierţi sau copţi, că au efecte distructive în boli, prin dezechilibrarea „calciului” dintre oase şi masa celulară organică.

Baza este în varză şi rădăcinoase, în cereale şi seminţe uleioase, în verdeţuri şi lactate netrecute prin foc.

Carnea să fie folosită puţin, cei grav bolnavi trebuind să o evite. Noi nu admitem nici un fel de „ulei”, nici „unt”, că sunt „grăsimi rafinate” ce produc explozii energetice, cu efecte dezastruoase, mai ales în bolile grave.

Să se folosească seminţele uleioase ţinute la înmuiat câteva ore şi râşnite.

Condimente, să fie folosite minim şi unele chiar evitate. Usturoiul fiind foarte terapeutic, se admite puţin, ca şi ceapa, dar e bine să fie în locul acestora prazul.

Nu folosiţi mult pătrunjel, ţelină, mărar, cimbru, sau altele excitante şi iritante, ci obişnuiţi-vă cu o mâncare cât mai naturală. Noi indicăm „murăturile şi acriturile” naturale (dar nu din roşii şi ardei).

 

 „Rememoraţi” gustul plăcut al Chipului Pâinii, iar toate celelalte să fie doar o „îmbrăcăminte” de diversitate a modalităţii Hranei cu „PÂINEA cea de toate Zilele”. Amidonul şi glutenul din pâinea coaptă este foarte „acid”, ceea ce în boli este o otravă, de aceea evitaţi-o. 

Se mai indică „Pâinea Cir”, din grâu cu mălai, sau orez, dar şi aceasta în boli grave trebuie evitată. Cei obişnuiţi să mănânce multă pâine să mestece mult unele alimente grosiere (chiar dacă nu se înghit integral), sau să se mestece seminţe uleioase după fiecare masă, pentru că la unii sucurile nu se opresc şi au nevoie de o alimentaţie abundentă, ce este distructivă. Dacă vă mai este încă foame după masă, mestecaţi ceva tare, sau seminţe, până se opreşte senzaţia de nesăturare.

 

Hrănirea Omului este de fapt foarte simplă şi cât de puțină poate să satisfacă nevoile organice.

 

În boli, ori se mănâncă la o masă numai lichid, ori numai consistent, sau foarte puţin una faţă de cealaltă (regula 90 - 10%).

Dimineaţa este indicată sa fie masa cea lichidă, la prânz cea concentrată şi seara cea semilichidă.

 

Meniul de Dimineață

Dimineața mâncați ceva care să “măture” traiectul digestiv”, ca:

  • fructe şi vegetale sau cereale crude (dar uşor dospite; vezi rețetele respective). Este o nenorocire mâncarea dulciurilor şi a lactatelor imediat dimineața sau a amidonoaselor fierte.
  • se pot consuma fructe rase sau morcovi sau dovlecel sau varză crudă,
  • sau o salată de vegetale de sezon
  • sau pâine pustnicească (din diferite cereale, mai ales de grâu şi secară sau hrişcă) cu un fruct.

Se pot folosi citricele şi alimentele uşor acide.

Fructele să nu fie prea dulci, dar nici acre.

Obişnuiți‐vă să mâncați o porție bună de astfel de alimente naturale. Cei cu digestia foarte slăbită, sugeți aceste preparate şi aruncați partea grosieră.

Să se evite dulciurile că sunt “otrava mascată” a bolilor, în boală este nevoie de o hrănire uşoară, dar dulciurile trec prea repede în sânge şi adesea nedigerate şi intoxică mai mult decât hrănesc. La fel lactatele şi brânzeturile, care înfundă circulația digestivă şi trec nedigerate în Sânge şi se depun în organe.

Meniul pentru masa de Prânz consta in:

La Prânz să se folosească alimentele proteice, puține lactate‐brânzeturi (de unii chiar ouă şi carne) şi boabele leguminoase ca: fasolea, soia, lintea, mazărea.

 

Pentru masa de Seara:  să se folosească amidonoasele‐glucidele, cele uşor dulci.

Să nu se amestece unele cu altele, că devin indigeste.

Este indicat ca seara să se mănânce cât mai selectiv: ori doar fructe, ori doar salată, ori doar cereale, de preferat în preparate cât mai naturale. 

Seara se mananca pana la ora 20:00.

 

Zilnic folosiți sâmburi de nucă, sau de alte semințe (dovleac, floarea soarelui, alune, în prealabil muiate minim 10 ore), nu mai mult de o lingură, pe care să le mestecați încet ca pe bomboane, înaintea meselor principale: sunt aliment‐medicamentul de cea mai mare valoare. Cei fără dinți să le zdrobească foarte bine ca pe o pastă. Atenție, să fie bine mestecate în gură, cel puțin trei minute la orice înghițitură. La fel este utila zilnic si urzica, vegetală “minune”, crudă sau uscată.

Nu uitați usturoiul, care are multiple acțiuni terapeutice. Din când în când, zdrobiți o căpățână de usturoi şi amestecați‐o cu măsline şi nucă râşnită şi faceți o pastă concentrată care stând la macerat câteva zile îşi va pierde usturimea. La fiecare mâncare puneți câte un vârf de cuțit. Şi în iaurt puneți puțin usturoi, ca să nu faceți paraziți.

 

Aceste meniuri naturale sunt foarte hrănitoare, chiar dacă sunt în cantități mici. O “lingură” de mâncare naturală face cât o farfurie mare de fierturi. Mai ales pentru bolnavi, “mâncarea cu picătura” este la fel cu cea cu farfuria.

 

Ca Dietoterapie Isihastă, se exclude lingura, se admite doar lingurița, ca să se mănânce câte puțin, orice aliment să fie bine pătruns de sucurile salivare. Să se mestece în gură chiar şi lichidele cel puțin un minut. Jumătate din digestie se face în gură. Pentru bolnavi aceasta este esențial. Obişnuiți‐vă să mâncați astfel şi ciorbele şi toate preparatele noastre. Rezervați “timp pentru Sănătate”.

 

Bolnavii să evite pe cât posibil uleiul, ca şi orice grăsime directă ca: unt, smântână, untura, slanina etc. că acestea trec nedigerate în sânge şi produc înfundări circulatorii. Să se folosească semințele uleioase măcinate. Atenție: şi semințele trebuiesc ținute până la 10 ore în apă, ca să se desfacă partea uleioasă şi să se neutralizeze râncezeala datorită uscării.

 

Cerealele şi zarzavaturile sunt cele constructive. Mâncați cereale peste 50% şi veți fi sănătoşi. Nu fiți însă fixişti, mâncați de toate dar cu precauție şi după împrejurări. In munci mai grele folosiți o hrană mai consistentă.

Copii, tinerii şi toți cei necăsătoriți, atenție! Nu mâncați alimente explozive, care vă explodează şi toate “rezervele energetice”. Toate alimentele fierte şi proteice, dulciurile, sunt explozive.


Ustensilele Bucătăriei, la fel sunt puţine şi fără pretenţii.

Pe lângă cele strict necesare veţi avea nevoie de:
– o râşniţă de seminţe, manuală sau electrică, dar rezistentă,

- o maşină de tocat carne;
– o răzătoare mai fină, dar rezistentă, că cei bolnavi au nevoie de o mărunţire atentă a alimentelor;
– un mojar-piuliţă de lemn sau de alt material, pentru zdrobit anumite amestecuri,

- un storcător de făcut sucuri,

- un cleşte de spart nucile şi sâmburi,

- un zdrobitor de usturoi.
Nu vă complicaţi cu tot felul de metode de preparare, ce necesită multe ustensile, să fie ceva simplu şi uşor.

Sursa: Taina Hranei. Rețetele medicinii isihaste (I. Rețetele Medicinii Isihaste; II. Între boală și Viață; III. Cerealele, între Sacru și Medicină), Editura Platytera, București, 2011

 

Iata un model de mâncare isihastra:

dimineata: pâine cu fructe si nuci;

prânz: ghiveci nefiert din legume radacinoase (salata) cu nuci si seminte, cu grâu muiat sau uruiala de grâu ce a fost tinuta la macerat min. 8 h;

seara: la fel, dar în cantitate mai mica.


O mâncare isihastra este compusa peste 50% din cereale si seminte, 25% radacinoase, în completare, zarzavaturi si alte ingredinte. Mâncarea nefiarta este satioasa si are multa celuloza, curata intestinele. Hrana se absoarbe aproape integral si organele nuobosesc cu prefacerea în hrana vie, aceasta fiind deja vie.


La Schit se face o mâncare rapida de fasole boabe si orez pilaf:

  • Boabele de fasole se piseaza pâna devin faina.

Pe soba se pune o cratita cu apa atât cât este necesar fainei de fasole în apa rece.

Focul trebuie sa fie tare, pentru ca faina sa înceapa imediat sa fiarba.
Când începe sa fiarba, se lasa doar 1-2 min. si se da la o parte.

Fasolea se fierbe, întrucât contine o toxina, fasolina, care se inactiveaza în 1-2 min. prin fierbere.

  • La fel orezul, se piseaza si se fierbe 2 min. pâna se îngroasa ca o pasta, apoi se adauga ceapa cruda tocata si alte
    verdeturi, putina sare si câteva nuci si seminte de dovleac.

Iarna se adauga varza acra si muraturi.

Un unt sanatos se prepara la Schit din fasole si soia facute faina, puse în putina apa rece si fiarte 2 min. Se adauga sare, ceapa marunta si se freaca mult, ca icrele, pâna se face ca untul.

Se manânca cu pâine integrala. Se mai poate adauga, de catre cei sanatosi, smântâna sau brânza telemea.

 

Ei consuma o pâine minune din grâu si porumb zdrobit amestecate cu putina apa. Pun putina miere si sare. Se face o coca care se întinde în strat subtire de 2 mm pe o tava de faianta, se lasa la temp. de 30 o sa se usuce. Este ca un biscuit.

 

Despre post in medicina isihasta:

Şi Medicina isihastă recomandă posturile totale, la început de 1-3 zile, intercalate cu mâncare nefiartă fără carne, până se face schimbarea de floră microbiană în intestine.
Apoi se trece la post total mai lung, cu clisme şi cu apă. Medicina isihastă nu admite nimic omorât, nici o informaţie moartă să nu mai fie introdusă în organism, nici prin apă. Medicina isihastră este împotriva apei distilate, deoarece este făcută prin fierbere. Se recomandă ceaiurile prin macerare la rece sau sucurile, dar nu proaspete, ci lăsate câteva ore până se depune partea sărurilor, bându-se doar lichidul limpede.

Clismele nu se fac cu apă fiartă, ci cu apa dezinfectată cu câteva picături de oţet sau ceaiuri tot la rece (muşeţel, coada-şoricelului).

Postul se ţine 10-40 zile.

După post, să nu se treacă la alimentaţia moartă!

Prima zi se va consuma o supă nefiartă de legume, cu nucă zdrobită, care se va strecura.

A doua zi adăugaţi pesmet de grâu necopt, făcut din aluat de grâu zdrobit şi uscat la căldură de 30°, dar tot strecurat. Folosiţi această supă de sănătate cu foarte puţină sare, de mai multe ori pe zi.

După 3-4 zile începeţi cu o supă nestrecurată, nu multă deodată. Cel puţin o lună regim nefiert, doar cu puţine lactate nefierte.

 

Sursa: Valeriu Popa recomandari pentru cei grav bolnavi